Viaţa ca o artă

Capacitatea de informare a societăţii creşte pe zi ce trece, accesul la Internet şi alte mijloace informaţionale fiind o oportunitate de care se folosesc atât cei ce lucrează în diferite domenii de activitate, cât şi elevii de toate vârstele. Pornind de la această realitate, conceptul de persoană educată a căpătat valenţe noi, cuprinzându-l şi pe acela de persoană informată. De aici, există mai nou tendinţa de a considera că informarea înseamnă cultură, că este suficient să înmagazinezi o sumă de informaţii corecte din domeniul artistic pentru a te considera implicit un om cult. Informaţia stă la baza formării, dar este cale lungă de aici până la aprecierea conform căreia deţinerea de informaţie înseamnă înţelegere. Între una şi alta există un stadiu ce presupune efort asumat şi pasiune.

De la enciclopedie la interpretare, drumul se parcurge altfel. Mai aproape de gestul artistic şi cultural sunt pasiunea, contemplaţia, emoţiile trăite nemijlocit, plăcerea şi bucuria participării la evenimentul cultural, atitudini ce determină şi informarea, dar pe căi mai profunde, mai apropiate artelor. Putem şti totul şi să nu pricepem nimic, putem avea mintea plină de date şi definiţii, dar în faţa unui tablou să rămânem neclintiţi. Una din piedici o reprezintă gustul personal, care devine de cele mai multe ori un şablon selectiv inexact şi mai ales nedrept faţă de creaţia artistică.

Ceea ce nu înţelegem de prima dată, nu este „o aiureală” şi nici nu trebuie să rămână în afara preocupărilor. Mai aproape de adevăr ar fi atitudinea de curiozitate prin care se întreabă: „Oare ce ştie şi pricepe acesta, iar eu nu pot vedea?” Astfel, lăsăm o poartă deschisă pentru asimilarea necunoscutului ca bucurie şi nu ca spaimă a neştiinţei.

 autor, Camelia Radu