Teatru Film

Astăzi (sâmbătă, 23 februarie) şi (duminică, 24 februarie), de la ora 19:30, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) va fi prezentată a patra sesiune din cadrul programului „Avangarda revizitată. Avangarda europeană (1919-1939) în Arhiva Naţională de Filme a României” (concept şi viziune curatorială: Igor Mocanu). Sesiunea îi este dedicată filmului ROATA (Franţa, 1923) de Abel Gance – celebrul cineast prezent cu un scurtmetraj (AJUTOR! AJUTOR! / AU SECOURS!, Franţa, 1923/4) şi în prima sesiune a programului, din noiembrie 2012.

Ediţia I
Artişti: Germaine Dulac, Louis Delluc, Fernand Léger, Dudley Murphy, George
Antheil, Man Ray, Abel Gance, Francis Picabia, René Clair, Marcel Duchamp,
Salvador Dalí, Luis Buñuel, Erik Satie.

Sesiunea a IV-a: 90 de ani de la premiera filmului ROATA de Abel Gance
(februarie 1923)
23 şi 24 februarie, ora 19:30, Cinemateca Eforie

Programul celei de-a patra sesiuni:

ROATA / LA ROUE
Franţa, 1923 / a/n / Film de ficţiune, film mut
R: Abel Gance
Asistent regie: Blaise Cendrars
Scenariu: Abel Gance
Imagine: Gaston Brun, Marc Bujard, Léonce-Henri Burel, Maurice Duverger
Muzică: Arthur Honegger
Montaj: Abel Gance, Marguerite Beaugé
Producători: Abel Gance, Charles Pathé
Cu: Séverin-Mars, Ivy Close, Gabriel de Gravone, Pierre Magnier, Max Maxudian,
Georges Térof, Gil Clary
Copia filmului difuzată în România şi păstrată în depozitele Arhivei Naţionale de
Filme durează 52 de minute şi are inserturi în limba rusă.

Poate că Abel Gance (1889-1981) este unul din cei mai mari nedreptăţiţi ai avangardei cinematografice. Plasate la intersecţia estetică dintre experimentul vizual radical, apologia şi critica miracolului tehnic, cartografierea noilor invenţii ale capitalismului industrial, pe de o parte, şi sentimentalismul lacrimogen, emoţia dulceagă, ideologia erotică melodramatică până la absurd, pe de alta, filmele lui Abel Gance, epopei întinse, megalomane, primele de acest fel la vremea lor, prevestesc, cu fiecare premieră, de fiecare dată, câte o nouă eră în evoluţia celei de-a şaptea arte. În LA ROUE (1923), Abel Gance suprapune în palimpsest mirajul metalurgic al drumurilor de fier şi locomotivelor peste tribulaţiile iubirii tatălui şi fiului pentru fiica, respectiv sora lor adoptivă. Unghiuri insolite de filmare, supraimprimări, flashbackuri analitice etc. Ne aflăm cu un an înainte de primul RHYTHMUS al lui Hans Richter şi cu doi până la SIMFONIA DIAGONALĂ de Viking Eggeling. În NAPOLÉON (1927), Abel Gance pune în practică un concept teoretizat tot de el, poliviziunea, filmând scenele de acţiune cu camere montate pe cai, sub cai şi lângă cai, totul urmând să fie proiectat pe un ecran triplu. Ne aflăm cu jumătate de secol şi mai bine până la prima experienţă a companiei IMAX. În LA FIN DU MONDE (1931), regizorul francez încearcă – şi reuşeşte la unele proiecţii – să introducă „perspectiva sonoră”, un concept care-i aparţine şi care îşi are sursa în teoria muzicii luminii, dintr-un text scris de acesta în 1925. Până la implementarea sistemului de sunet surround mai e, oricum, multă vreme. Cu toate acestea, opera lui Abel Gance, cel mai probabil din cauza popularităţii de masă şi a recunoaşterii academice, va sta multă vreme undeva la periferia avangardei cinematografice, locul de drept fiindu-i recunoscut abia în anii recenţi. Căci, aşa cum se vede, nu doar colaborările punctuale cu poetul suprarealist Blaise Cendrars (pentru scenarii), compozitorul dadaist Arthur Honegger (pentru coloane sonore), sau cele pasagere, cu Walter Ruttmann, Antonin Artaud sau Pierre Batcheff, îl apropie tangenţial de avangardă, ci, mai ales, revoluţionarea directă, din interiorul experimentului, în câmpul cinematografului, îndrăzneli care-l şi recomandă pe Abel Gance drept precursorul tehnicilor IMAX şi al sistemului de sunet surround. (Igor Mocanu) Netradus, nesubtitrat, nedublat, neintertitrat (un disclaimer teoretic) Mărturisim de la bun început că ne-am convins asupra necesităţii acestui disclaimer teoretic, privind proiectul „Avangarda revizitată. Avangarda europeană (1919-1939) în Arhiva Naţională de Filme a României”, desfăşurat începând cu noiembrie 2012 la Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu) şi aflat acum la cea de-a IV-a sesiune, după mai multe atenţionări din partea publicului, privind, mai ales, limba de expunere a filmelor din program. Mai întâi, trebuie precizat faptul că proiectul „Avangarda revizitată…” nu constituie un program cinematografic tradiţional şi clasic. El s-a construit ca un proiect curatorial în lucru, întins pe o perioadă nedefinită, vizând filmele deţinute de ANF din perspectiva calităţii lor vizuale, cu scopul de a cerceta felul în care avangarda istorică a contribuit la crearea culturii vizuale româneşti, de la naţionalizarea filmelor distribuite în România şi până astăzi. Din această perspectivă, filmele de la Cinematecă sunt nişte opere de artă, asemenea picturilor sau sculpturilor, expuse într-un cinema, asemenea expunerilor din galeriile de artă contemporană.

Demersul revizitării unui astfel de fenomen implică obligatoriu o parcurgere sau o reconstituire cât mai fidelă a contextului anilor ’70, interval în care aceste filme au fost achiziţionate şi au circulat în cinematografele româneşti. Ceea ce oferă astfel Sala Eforie nu este o difuzare clasică, uzuală, ci o încercare de reenactment al expunerii. 
Exclusiv din acest motiv, exigenţa proiectului curatorial a impus Cinematecii abandonarea oricărui efort de a traduce, subtitra, dubla sau intertitra filmele selectate de noi pentru a participa în expunere. Cu alte cuvinte, faptul că L’ÂGE D’OR (1929) de Luis Buñuel, expus în sesiunea a II-a, este sonor în original, iar copia deţinută de ANF este mută, constituie, din perspectiva proiectului Avangarda revizitată…”, o informaţie extrem de preţioasă, ce reclamă a fi reînscenată ca atare. De ce este mută copia deţinută de ANF? Cine a dispus extirparea sonorului de pe peliculă? În ce scopuri? Oare nu cumva e şi o formă de cenzură la mijloc? Oare nu cumva personajele lui Buñuel deveneau subversive pentru regimul Ceauşescu din anii ’70 şi, tocmai din acest motiv, au trebuit să fie reduse la tăcere prin scoaterea sunetului de pe peliculă? Sunt numai câteva întrebări pe care le ridică astăzi revederea capodoperei buñueliene.
De altfel, o proiecţie/expunere a unor copii perfecte a filmelor din proiectul „Avangarda revizitată…” nu ar fi avut sens. Trăim în epoca
reproductibilităţii digitale în masă, iar acest fenomen plasează timpul şi obiectele de artă, mai ales cele media, la un click distanţă de propriul calculator. Ce sens ar mai avea atunci revederea filmelor avangardiste? Poate unul bibliografic. Dar aceasta nu ar mai însemna revizitare. Pe de altă parte, „Avangarda revizitată…” nu doreşte să devină un proiect autist şi surd la opiniile publicului; dimpotrivă, se vrea a fi o platformă de dezbatere mobilă şi dinamică, iar de aceea, dacă publicul solicită intruziunea subtitrării în
reenactment, vom adresa această propunere Cinematecii Române. Sugestie pentru care ţinem să mulţumim.

Vă aşteptăm!

                 Igor Mocanu

Parteneri media ai Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română: Radio
România Cultural, Observator cultural, Tabu, Cinemagia, CinemaRx, Port.ro,
Urban Things – Chestii Urbane, Bucuresteni.ro, Calendar Evenimente,
COOPerativa Urbană, CentrulVechi.com.

Tarifele practicate de Cinemateca Română:
Bilet pentru spectatorii fără abonament: 10 lei
Bilet pentru spectatorii cu abonament: 8 lei
Bilet pentru elevii, studenţii, pensionarii etc. cu abonament: 5 lei
Bilet pentru studenţii UNATC sau UNArte cu abonament: 5 lei
Abonament (valabil pentru întreaga stagiune): 15 lei
Abonament (redus, pentru elevi, studenţi, pensionari etc.): 12 lei
Abonamentele pentru stagiunea în curs se pot achiziţiona de la Cinemateca Eforie.

Pentru mai multe informaţii:
This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it
www.facebook.com/cinemateca.romana