O poezie pe zi

1

Sunt atât de puţini oamenii care planează

atât de puţini încât pot sta pe spate

cu mâinile încruciţate sub cap

privind aerul turbionar al înălţimilor 

ascultând vietăţile cerului hârjonindu-se

pot rămâne aşa zile întregi

fără să întâlnesc pe cineva în plutirea albastră

aşa cum vara

în zilele inmuiate de soare

pe apa adormită a mării

nicio făptură a gândului nu mă calcă pe vise

niciun sonor.

Totuşi, sunt prea puţini oameni care planează

la o numărare fugară imi spun

am încăpea toţi aici, plutind ca gheţarii

în aparentă derivă

fiecare pe nefiinţa lui.

 autor, Camelia Iuliana Radu