Tuesday, April 16, 2024
   
Text Size

Frământări (scrieri către un prieten)

O poezie pe zi

 

Acum, nelinişte şi ape tulburi

împrejur nu pot vedea

ceaţa împleteşte irisul

cutremurul zilelor de mâine îl resimt de ieri

Cerul şi-a întors faţa.

 

Pâinea e îmbâcsită

mişună blestemele

şi apa clocoteşte în zadar

nimic n-o încălzeşte

 

florile m-au salutat de adio

şi frunzele s-au aruncat de pe tulpini

beţele au vrut să ardă

dar să stea, le-am implorat.

 

Vântul fuge de la geam

zăpada, simt că m-a uitat

doar gerul mă-ncălzeşte cu prezenţa.

 

Culorile s-au albit, iar albul a devenit brun

Astrul stă răpit

De saci cu fulgere-n nări.

 

De multe ori mi-e dor să scriu, să cânt

mi-e dor de nopţi mai zgomotoase

ies atât de des s-ascult

dar noaptea nu mai scoate zgomote.

 

Azi, n-am să-ţi spun vorbe de adio

nici mie nu-mi sunt dragi

şi mi-e teamă să-ţi mai scriu

frământări de aici, de azi.

 

autor, Dănuţ Rotaru

Add comment


Security code
Refresh