O poezie pe zi

O picătură de poezie într-un ocean de griji conferă vieții un sens metafizic profund: dovadă că noi nu ne-am abrutizat definitiv, că orânduirea comercială în care trăim nu ne-a șters total creierul. Omul are nevoie de poezie, iar uneori se poate salva prin poezie. Este motivul pentru care, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), a decretat, încă din 1999, ziua de 21 martie, drept zi mondială a poeziei. Pe 20 martie vine primăvara astronomică, iar cele două concepte, primăvară şi poezie, rimează cu ideea de speranţă.

Ce e poezia?

"Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este talpa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge." - N Stănescu 

"Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planetele lui în cer." - T. Arghezi 

"So am I as the rich, whose blessed key,
Can bring him to his sweet up-locked treasure,
The which he will not every hour survey,
For blunting the fine point of seldom pleasure." Sonnet LII - W. Shakespeare

"Poetry is one of the purest expressions of linguistic freedom. It is a component of the identity of peoples and it embodies the creative energy of culture, for it can be continuously renewed". Irina Bokova, Director-General of UNESCO

De ce să nu citim poezie? 
Poezia nu este nici pentru mase, nici pentru elite, ci pentru acele spirite sensibile care caută. Citim poezie pentru că avem în noi puterea experienţei. Citim poezie pentru că lumea din jur e prea adeseori, îndeajuns de “prozaică” pentru a ne determina să căutăm un fel de compensaţie în scrisul poeţilor.

autor, Marian Dragomir

desen, Camelia Iuliana Radu