O poezie pe zi

prietenul meu, poetul, a murit noaptea trecută, 
de două ori
un trup a căzut peste lună, altul peste pajiştea de hârtie
iar ultimul 
nu mă mai recunoaşte deşi mâinile prin care se plimbă dumnezeu când coboară muntele 
sunt la fel de uşoare

prietenul meu, poetul, tace în psalmi, aşa cum 
atunci cand mergea vara la bunici 
trecea printre omenii din sat 
cu sireturile desfacute la adidaşi 
făcându-i să îl prinvească 
lung

eclipsa de luna va ţine până se va topi hartia
sub talpile lui goale

autor, Camelia Iuliana Radu