Cu traista-n băţ

Casa Böbel este considerată a fi cea mai veche casă de locuit din Sibiu, datând din sec XIV, iar mulţi istorici spun că ar fi cea mai veche casă de locuit din ţară.

Situată în centrul istoric al Sibiului, printre alte clădiri monument, precum sediul primei Primării a oraşului, casa Friedrich Krasser (medic şi poet german) şi alte imobile care vin în prezent, din secolele XV-XVI, casa Böbel are zidurile realizate din piatră şi cărămidă. Clădirea avea un fronton în trepte, cu firide şi ferestruici prelungi, ca nişte ambrazuri de tragere, care s-au pierdut cu ocazia unei reamenajări din veacul al XV-lea.
Pivniţa, cu numeroase firide pentru depozitarea produselor, ca şi celelalte încăperi, este boltită semicilindric. Chiar dacă nu se ştie mare lucru nici despre cel care a ridicat casa, nici despre cei care au locuit cu mult timp în urmă, în ea, se poate presupune că a fost a unui meşteşugar sau a unui negustor.
Lista locatarilor cunoscuţi începe abia în jurul anului 1850.
Timotei Cipariu, urmărit de autorităţi în timpul revoluţiei de la 1848, se refugiază la Sibiu, unde se stabileşte într-o cameraăde la etajul casei Böbel.
Ulterior, casa este cumpărată de starostele breslei brutarilor sibieni, Johann Böbel (1824-1887), care construieşte în curte un cuptor. Böbel este o personalitate a Sibiului prin pasiunea sa pentru pictură şi istorie, albumul care îi poartă numele având o valoare inestimabilă, peste veacuri. A fost unul dintre ultimii maeştrii a breslei brutarilor din Sibiu. Odată ajuns în ierarhia superioară a organizaţiei, a intrat în corpul Centumvirilor Sibiului. A fost ales în repetate rânduri staroste al breslei brutarilor şi, astfel, a fost permanent membru al Sfatului Oraşului.
Casa Böbel a fost cumpărată, în 1941, de Octavian L. Vestemean, care şi-a mutat aici tipografia pe care o deţinea în strada Tribunei. Înainte de 1989, clădirea a fost restaurată cu sprijinul Guvernului fostei RFG.