Cu traista-n băţ

Râpa Roşie este o arie protejată de interes naţional, cu o suprafaţă de 10 hectare, situată în judeţul Alba, pe teritoriul administrativ al oraşului Sebeş, la aproximativ 4 km nord de acesta.

Rezervaţia complexă Râpa Roşie cuprinde formaţiuni specifice de şiroire şi eroziune care dau peisajului un aspect impozant, precum şi o floră particulară, cu multe elemente rare şi endemice.
Vizibilă de la mare distanţă, Râpa Roşie se întinde pe o lungime de 800 m şi are înălţimi ce variază între 50 şi 125 m.
Peretele imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriaşe, împietrite, lasă impresia unui monument ancestral. Ciudatele coloane şi piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands" (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde este bine dezvoltat un relief asemănător.

Formaţiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozitele sedimentare de vârstă miocen inferioară (după unii geologi, oligocenă) constituite cu precădere din alternanţe de argile roşii cu gresii cenuşii şi roşii, ce se dezagregă uşor în nisipuri. Apar, de asemenea, intercalaţii de microconglomerate, care în urma spălării liantului argilos se transformă în pietrişuri şi argile, ce se acumulează la baza versantului, suerând imaini din filme SF.

Şiroaiele au săpat, de-a lungul vremii, cute adânci, dând naştere unor superbe coloane numite ,„piramide coafate". La baza versantului, torenţii au clădit conuri de dejecţie, care îşi modifică aspectul şi dimensiunile în urma ploilor mai abundente. Datorită pantei mari şi a lipsei vegetaţiei, apa de şiroire, prăbuşirile şi alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi şi piramide de pământ, care împreună cu culoarea roşie şi violacee îi dau un aspect impresionant. De parcă un sculptor nevăzut ar trudi aici zi şi noapte, de milenii.
Bătrânii spun că aici ar exista un fel de peşteră-tunel, „Gaura Hoţilor", care unea Sebeşul de Alba-Iulia, fiind totodată şi adăpost pentru bandiţii de altădată.
De altfel, printre localnicii dimprejur s-a împământenit şi un fel de legendă:
„Acum mulţi ani, trăia un anume Lică „a lu' Brânză", al cărui unic talent era de a se strecura în spaţii înguste, exact ca o pisică. Lică era tocmit ca om cu animalele şi le purta pe la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea Poliţia, ar fi pătruns printr-o ferestruică prin care doar un sugar ar fi putut trece. Bineînţeles, autorităţile l-au condamnat la închisoare pe Lică-Pisică, deşi niciun ban nu a fost găsit în timpul anchetei. În tot acest timp, drăguţa lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie. Astfel, lumea spunea că la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic...
După eliberare, Lică şi-a luat drăguţa şi au plecat în America, de unde, la scurt timp, au început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult, într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi pitiţi în Gaura Hoţilor". Până una alta, însă, despre această „Gaură a Hoţilor" mulţi speologi spun că ar fi cea mai mare peşteră dezvoltată în pământ din lume.
Aici a fost descoperit scheletul fosilizat al unui dinozaur carnivor. Este vorba despre velociraptor sau balaurul bondoc, care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani.
Ar mai fi de spus că Râpa Roşie este locul spre care Lucian Blaga a dorit să-i fie orientat mormântul, pentru a o vedea o veşnicie. Atât e de frumoasă!