Rădăcini

 Multe dintre obiectele perioadei neolitice descoperite pe teritoriul ţării noastre, considerate obiecte de cult, sunt reprezentări ale fiinţei umane sau ale altor părţi ale corpului omenesc, majoritatea dintre ele confecţionate din os, lut ars sau lemn, având dimensiuni dintre cele mai variate (de la 5-10cm la 0,5m). Obiectele neolitice reprezentând fiinţe umane sunt considerate de specialişti deosebit de enigmatice, mai ales pentru desenele şi inscripţionările stranii al căror sens rămâne încă un mister, în majoritatea cazurilor.

Deşi unele statuete reprezentând animale confecţionate din lut sunt

de un naturalism izbitor, majoritatea celor care reprezintă omul sunt deformate, anumite părţi ale corpului fiind exagerate, iar altele lipsind cu desăvârşire, ceea ce a condus cercetătorii în domeniu la concluzia că reprezentarea deformată a fost intenţionată, fiind o metodă de sugestie a unor aspecte importante pentru oamenii străvechi. Scopul acestui mod de prezentare este şi astăzi un mister. Multe dintre statuete reprezintă femei gravide sau personaje care stau în anumite poziţii, personaje stilizate al căror corp este împărţit în zone distincte, sensul părând mai curând didactic.

Desenele se repetă pe mai multe exemplare de acelaşi fel sau chiar pe cele diferite, ceea ce demonstrează, de asemenea, că ele serveau pentru a explica ceva sau ca exemplu vizual pentru diferite concepţii exprimate verbal şi care ar fi putut constitui „teorii” asupra unui fenomen sau eveniment.

Dacă arheologii nu se hazardează să explice sensul acestor obiecte, datorită lipsei de izvoare scrise care să confirme superstiţiile, limitându-se la datarea şi încadrarea lor în epoci şi perioade istorice, antropologii şi cercetătorii în istoria civilizaţiilor se străduiesc să clasifice obiectele de cult după ceea ce se cunoaşte până în prezent că ar fi fost mentalitatea şi reprezentarea lumii la nivelul acelor vremuri îndepărtate. Acceptată la ora actuală, teoria conform căreia civilizaţiile au migrat pe Terra de la răsărit spre apus şi faptul că acum multe mii de ani în urmă omul avea în reprezentările sale sacre, arhitecturale şi de interpretare a lumii ca etalon fiinţa umană, poate fi un indiciu important pentru susţinătorii existenţei unei forme incipiente de medicină în Neolitic, răspândită pe zona continentală şi asiatică. Cu alte cuvinte, cunoştinţele şi mentalităţile au circulat odată cu migraţiile, de la răsărit spre apus, iar omul a constituit în neolitic cea mai importantă temă de reflecţie şi interes. Ca atare, şi problemele sale se sănătate.

 autor, Camelia Radu