Tuesday, November 21, 2017
   
Text Size

români vs români

Bagă-ţi minţile în cap!

camelia-iuliana-radude Camelia Iuliana Radu

După ce armata română, decapitată de generalii bătrâni, şi-a arătat muşchii de 1 Decembrie, într-o atmosferă în care ai fi zis că s-au pulverizat droguri uşoare peste bulevardele bucureştene, jandarmii, la Pungeşti, îşi arată şi ei muşchii. Să mai citim o dată „Pădurea spânzuraţilor", să ne aducem aminte criza de conştiinţă a românului pus să îşi ucidă fratele, pentru că azi, România este într-o profundă stare schizoidă, în care jandarmul nu mai păstrează ordinea publică, ci este, după vechi şi înrăite obişnuinţe comuniste, prins într-un organism represiv, la cheremul unor derbedei cocoţaţi pe treptele istoriei.


Ţărani loviţi în curtea lor, femei lovite cu picioarele, ceea ce am văzut în dimineaţa aceasta m-a cutremurat... Site-ul unui ziar, decorat cu muzica duioasă a colindelor, posta mai jos imagini terifiante.

Mi-a fost ruşine, postasem de cu seara poezie despre nuş ce stare de retragere şi afară se omorau oameni.
Alienarea a ajuns politica de stat, legile sunt date pentru a da cât mai multă putere unor nebuni, care, culmea, în incultura lor totală, cred că, dacă vor asupri medieval România, vor fi mai puternici.
Oare cum se simte omul ăla în uniformă, venind acasă seara, el, jandarmul, după ce a lovit alţi taţi de copii, fără milă şi fără dreptate? Cum îşi sărută copiii pe obraz? Cum înghite el sarmaua pregătită de nevastă?
Ca să poată supravieţui, mintea lui se va desprinde de întreg, îşi va ascunde rezonanţele sensibile, va deveni o maşină de urgisit oameni, va muri în sine, în propria lui puşcărie interioară, şi asta pe bani. Şi această fiinţă creşte copii, îi educă?
Unde ne ducem? Încotro vom pleca? Nici un centimetru din pământul de sub tălpi nu mai e al nostru? Vin americanii! Iată, au venit, ne plătesc să dăm în cap vecinului, în timp ce ei, acasă la ei, se pregătesc de sărbători, liniştiţi şi cu steagul sus, simbol al democaţiei terestre.
Iar tu, dragul meu frate, mă loveşti cu bocancul în obraz, pentru câţiva dolari în plus şi o uniformă primită gratis. Pentru că lacrimile şi moartea nu se pot cumpăra.
c i radu - nu îmi scriu numele cu majuscule, nu merit, sunt doar o româncă...

Add comment


Security code
Refresh